Sunt Cornelius. Cornelius Pavaloi. Regizor de teatru. Fac vin de mic copil. Cu tata. Cu bunicul. Cu unchii mei…
Fac vin cu fascinație. Nu știam. Probabil – fac vin de milenii. Am uitat asta. Iată! Vine anul 2014. “Mi s-a dat” să fac vin din nou. Fratele meu cumpăra 200 kg de Cabernet Sauvignon. Eu fac vinul undeva într-un beci de lângă București.
Microbul s-a instalat. Crește. Fac vin și în 2015. Oamenii degustă din vinul meu. Se bucură. Și eu mă bucur de bucuria lor.
Microbul crește și se înmulțește. Hotărăsc să-mi schimb viața până la vârsta de 50 de ani. Să mă bucur, și să aduc bucurie. Caut un teren pentru o pensiune mică, caut un loc unde să mă bucur și să aduc bucurie celor care îmi calcă pragul. Caut în toată țara. Frumos în Maramureș, frumos în Hunedoara, foarte frumos în Bucovina. Dar… nu e vie. Dorința ascunsă, respinsă și tainică lucrează.
Anul 2020. Mă întorc acasă la București. Merg la terasa noastră. Îmi iau un pahar cu vin. Se așează lângă mine un prieten, Ștefan. Zice…
– E o vie de vânzare, o fetească neagră.
– Unde?
– Pe Valea Nucetului, la Urlați.
… mă duc acolo, o văd. Văd frumoasă “fata neagră” (dărâmată săracă… nelucrată…). Stai liniștită fetița, îi zic, te salvează Tata.
Și… uite … așa – a început. A doua zi eram cu 15 oameni la lucru în vie. Viticultor de pripas.
Am vie!
Și? …Lucrez!
Lipsă spalieri, lipsă sârmă, lipsă cunoștințe în domeniu. Mă bucur! Aici îmi fac casă!
– Nu știi nimic despre vie. N-ai unde să faci vinul…. îmi spune Ilie, vecinul de vie.
– Caut-o pe Doamna Pompilica! Ea a avut această vie.
Pompilia Mihail.
Doamna Pompilia Mihail.
Cel mai bun viticultor din zonă. Ce șansă! Un înger protector!
Mă găzduiește, mă învață să îngrijesc via, de la Alfa la Omega. Se leagă o prietenie, o colaborare, o reciprocitate.
Și – iată-mă – că manufacturez vin din nou – și mă bucur!
Mă bucur. E greu. Mă bucur în continuu.
Constat că pentru mine este o bornă, o bornă zero. Un început. Un an zero. Un an de la care încep o nouă numărătoare. O numărătoare a clipelor petrecute cu bucurie în natură.
Așa se naște Crama Anul Zero.
Apoi vine și Radu, după 22 de ani în Anglia, profesor de matematică și antreprenor gastronomic (cârciumar).
Apoi vine și Eduard, după 24 de ani de Spania, licențiat în oenologie. Le place.
Aderă la filosofia bucuriei. Iată: Crama noastră – Crama Anul Zero.
… in 2023 am ajuns sa lucrăm 10 hectare de vie, cu soiuri nobile. Ne găsiți la o ora distanță de București.
Suntem o echipă de oameni, cu pasiuni comune, cu experiență în domenii diferite și variate.
Pompilia Mihail – “Pompi”- 72 de ani, inginer viticol, toată viața.
Cornelius Pavaloi – 54 de ani, regizor de teatru, și de vin viu.
Radu Iftode – 48 de ani, filosof, antreprenor, psiholog, economist și organizator.
Eduard Philip Georgica Murgeanu – 46 de ani, inginer horticol și viticol, licențiat în oenologie.
Suntem cei care ne-am unit sub pavilionul bucuriei, și a conceptului Anul Zero. O viață poate începe din nou, cu bun început, la orice vârstă. Lista celor care vor să adere, la acest concept e deschisă…
Crama Anul Zero – Dealu Mare
Strada Marunțiș 12A
Urlați, jud. Prahova
+40 744 75 44 82
c.pavaloi@gmail.com